Ceai de Sunatoare

3.60 lei
54
+

 

SUNATOARE

(Hypericum perforatum)

Sunatoarea face parte din familia Hypericaceae, fiind o planta erbacee, perena, heliofila, cu frunze ovat-eliptice si flori galbene. Denumirea stiintifica a plantei ''Hypericum'' provine din ''hyper'' si ''eikon'', care in limba greaca inseamna ''peste o aparitie'', ceea ce face trimitere la protectia impotriva spiritelor rele, demoniace. Hippocrate utiliza planta datorita actiunii sale antiinflamatoare. In secolul al XIX-lea, sunatoarea se folosea in medicina traditionala pentru tratarea ulcerului, isteriei si al depresiilor. Se mai numeste asunatoare, buruiana de naduf, floare de sunatoare, floare galbina, iarba-crucii, iarba-spaimei, sburatoare, sovarf galben, etc.

 

Actiuni

 

INTERN:

coleretic, colagog, stimulent al functiilor hepatice, antispastic, antiinflamator, antimicrobian, antiviral, antidepresiv, anxiolitic, astringent, antidiareic, hemostatic local, antihemoroidal, vasodilatator, hipotensiv.

EXTERN:

cicatrizant, antiinflamator, dezinfectant, antimicrobian, hemostatic.

 

Indicatii

 

INTERN:

se utilizeaza ca adjuvant in: gastrite hiperacide, ulcer gastric si duodenal, dischinezii biliare, hepatite acute si cronice, colite, enterocolite, colecistite, colici hepatobiliare, colici abdominale, diaree, depresii, distonii neurovegetative, pavor nocturn (spaima, groaza), bronsite, inflamatii ale tractului uro-genital, dismenoree, enurezis (la copii).

EXTERN:

se utilizeaza ca adjuvant in: gingivite, abces dentar, rani, arsuri, eczeme, leziuni superficiale, hemoroizi, ten iritat.

 

Contraindicatii

 

fotosensibilitate , alergie la sunatoare.

 

Precautii

 

REACTII ADVERSE:

pot aparea fotosensibilitate si alergii cutanate.

 

SUPRADOZARE:

Intoxicatia cu sunatoare poate produce fenomenul de hipericism, manifestat prin tulburari psihomotorii si eriteme edematoase.

 

 

COMPOZITIE CHIMICA:

naftodiantrone (hipericina, pseudohipericina, protohipericina), ulei volatil (alcatuit din α-pinen si cadinen), flavonozide (hiperozida, rutozida, izoquercitrozida), taninuri, acid cinamic, acid cafeic, acid clorogenic, hiperforina, xantone, carotenoide, rezine, substante minerale, etc.

 

INTERN:

-pulberea – planta se macina fin cu o rasnita electrica. Se ia o lingurita rasa de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15min., dupa care se inghite cu apa.

-maceratul la rece – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa, se mentine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu macerat pe zi, cu 30min.inainte de mese.

-infuzia – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa clocotita, se mentine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu infuzie pe zi, cu 30min. inainte de mese.

EXTERN:

-in gingivite si in abces dentar se fac spalaturi bucale cu maceratul sau cu infuzia de planta;

-in arsuri si in cazul tenului iritat se fac spalaturi locale sau se administreaza sub forma de comprese cu macerat sau cu infuzie de planta;

-in rani, eczeme, hemoroizi si leziuni superficiale se administreaza sub forma de comprese sau cataplasme aplicate local, care se obtin astfel: 2-3 linguri cu pulbere fin macinata se amesteca cu apa calda, astfel incat sa formeze o pasta care sa poata fi aplicata extern. Deasupra se aplica un pansament ocluziv care sa poata mentine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.