Ceai de Salvie

4.00 lei
51
+

SALVIA

(Salvia officinalis)

Salvia face parte din familia Lamiaceae, fiind un subarbust cultivat, originar din zona mediteraneeana. Denumirea stiintifica a plantei ''Salvia'' provine din verbul latin ''salvare” care inseamna a salva. In antichitate era considerata un panaceu universal, avand peste 60 de indicatii mentionate in textele istorice, cele mai cunoscute fiind utilizarile sale ca remediu pentru: tratarea muscaturilor de serpi, cresterea fertilitatii la femei, scaderea transpiratiei la bolnavii de tuberculoza, scaderea secretiei lactate la lehuze, etc. Medicul si botanistul grec Dioscoride recomanda planta ca diuretic, emenagog (pentru declansarea ciclului menstrual) si hemostatic. Se mai numeste jales de gradina, salbie, cilvie, jalnica, selghie, etc.

Actiuni

INTERN:

stomahic, coleretic si colagog, carminativ, antiinflamator, antispastic, estrogen, emenagog (declanseaza ciclul menstrual), reduce simptomele menopauzei (bufeurile si transpiratiile nocturne), imbunatateste memoria, creste tonusul psihic, antisudorific, antiseptic, hipoglicemiant, antinevralgic, hemostatic.

EXTERN:

dezinfectant, cicatrizant, antiinflamator, hemostatic.

Indicatii

INTERN:

se utilizeaza ca adjuvant in: dischinezii biliare, dispepsii, colici gastro-intestinale, meteorism (balonare), diabet zaharat, dismenoree, hipermenoree, menstruatii neregulate, menopauza, surmenaj psihic si intelectual, bronsite cronice, viroze respiratorii, hiperhidroza (transpiratie excesiva), nevralgii. 

EXTERN:

se utilizeaza ca adjuvant in: gingivite, stomatite, afte bucale, sangerari ale gingiei, plagi, eczeme, dishidroza palmo-plantara, hiperhidroza (transpiratie excesiva).

Contraindicatii

hipertensiune arteriala, epilepsie, sarcina, alaptare, copii mici, alergie la salvie.

Precautii

SUPRADOZARE:

Intoxicatia cu salvie determina aparitia urmatoarelor simptome: agitatie, varsaturi, vertij, tahicardie, tremor, convulsii, tulburari renale.

COMPOZITIE CHIMICA:

ulei volatil (alcatuit din α si β-tuiona, 1,8-cineol, camfor, α si β-pinen, camfen, mircen, limonen), diterpene fenolice (acid carnosolic, carnosol, romanol, salvina), triterpene (α si β-amirenol, acizii ursolic, oleanolic, crategolic), acid rozmarinic, flavonoide, taninuri catehice, fitosteroli (β-sitosterol, stigmasterol), beta-caroten, alfa-tocoferol, acid pantotenic, enzime, etc.

 

INTERN:

-pulberea – planta se macina fin cu o rasnita electrica. Se ia o lingurita rasa de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15min., dupa care se inghite cu apa.

-maceratul la rece – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa, se mentine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu macerat pe zi, cu 30min. inainte de mese.

-infuzia – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa clocotita, se mentine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu infuzie pe zi, cu 30min. inainte de mese.

EXTERN:

-in gingivite, stomatite, afte bucale si sangerari ale gingiei se fac spalaturi bucale cu maceratul sau cu infuzia de planta;

-in plagi, eczeme, dishidroza palmara si plantara (tulburari de eliminare a transpiratiei la nivelul picioarelor si mainilor) se fac spalaturi locale cu maceratul sau cu infuzia de planta;

-in hiperhidroza (transpiratie excesiva) se fac spalaturi locale cu maceratul sau cu infuzia de planta.